In cel mai pur stil huntingtonian

...57% din elvetieni au votat pentru interzicerea minaretelor.

Personal, noua ne este dor de timpurile in care Elvetia era considerata, printr-un cliseu extins, tara neutralitatii si a impartialitatii. Tara Crucii Rosii pentru dumnezeu!!!

Rue89 incearca sa explice acest fenomen, dar sincer, ce valoare mai au explicatiile sociologice atunci cand 57% din elvetieni decid sa ia parte intr-un razboi cultural ? Poate ca ar trebui sa le boicotam ciocolata, care oricum probabil nu e chiar asa de buna si ceasurile, care n-or fi chiar asa exacte cum credeam.

Sa previi sau sa vindeci

Poate va intrebati de ce tot scriem despre Guineea si ceea ce se intampla acolo.

Pai, pentru ca, spre deosebire de multe alte popoare care isi dau seama prea tarziu ca un regim tiranic/totalitar s-a instalat in tara lor si vreo 50 de ani mai tarziu decid ca ar fi timpul sa-l inlature, in Guineea oamenii au iesit in strada de la primele semne de inclinatii dictatoriale ale conducatorilor sai. Asa, doar sa fie siguri ca nu au ganduri necurate cu alegerile ce urmeaza sa fie organizate.

Au iesit in strada in septembrie pentru ca si-au dat seama ca daca cineva din junta militara la conducere, in frunte cu Dadis Camara se prezinta la alegeri, asa cum promisesera ca nu vor face, tara poate spune adio la democratie. Iar consecintele au fost, ca la orice revolutie, sangeroase. Diferenta fata de alte revolutii e ca ea s-a intamplat preventiv. Ceea ce ni se pare mai inteligent decat a suporta cateva decenii de dictatura si alte cateva decenii de post-dictatura.

Asa ca va tinem la curent cu ultimele noutati, asa cum sunt ele prezentate in rue89 : http://www.rue89.com/2009/12/06/massacre-tentative-de-coup-detat-la-guinee-conakry-sur-un-volcan-128930

Poteca89 susţine...

...Conferinţa de la Copenhaga Climate Change

Câteva articole din presa de până acum:

Semne de alarmă privind efectele schimbărilor climatice sunt tot mai des trase în ultima vreme, iar în urmă cu aproximativ două săptămâni publicul a aflat înfiorătoarea veste că fenomenul încălzirii globale a cam fost exagerat de unii cercetători (Junalul de duminică)

O voce tăcută în prenegocieri, România are mari şanse de a se prezenta la Copenhaga fără un ministru al Mediului şi cu un program de acţiune nu tocmai coerent. De altfel, reticenţa şi timiditatea caracterizează întregul bloc de ţări din est, recent integrate în Uniunea Europeană. Singura ţară recent inclusă în sistemul comunitar şi care a făcut demersuri şi a avansat propuneri este Polonia. (Ecomagazin)

Valuri de manifestanţi pe străzile Bruxelles-ul sau Londrei, un tren ecologist care a plecat din Belgia spre Danemarca: zeci de mii de persoane au manifestat sâmbătă în Europa, cu două zile înainte de începerea summitului de la Copenhaga, relatează AFP. (NewsIn)

Dinu Lipatti

Nu-l cunoșteam și mai ales, nu-l auzisem, spre rușinea noastră.

http://networkedblogs.com/p19636686

Poteca89 susţine...

...emisiunea Restaurare de pe TVR1.

In aceasta saptamana se deruleaza ultima semifinala unde concureaza Curtea Veche, Casa Macca si Casa Amiral Vasile Urseanu. Daca e sa fim subiectivi, noi sustinem Casa Amiral Vasile Urseanu - sediul Observatorului Astronomic din Bucuresti, singurul observator public al capitalei.
Pe de o parte, cladirea in sine este un monument arhitectural. Ridicata acum 100 de ani la initiativa Amiralului Vasile Urseanu, casa are forma de vas, toate motivele arhitecturale fiind de inspiratie marina. Pe de alta parte, amiralul a gandit aceasta casa ca un vas pentru a naviga de fapt printre stele. Dorinta amiralului a fost sa ofere capitalei un loc unde se poate face astronomie. 100 de ani mai tarziu, in 2010, casa amiralului atrage in continuare pasionati ai cerului, desi nu a fost niciodata restaurata. Aici, locuitorii capitalei se pot imbarca intr-o calatorie prin univers, pot studia astronomia in cadrul unor cursuri sau pot cunoaste alti astronomi amatori, pasionati ai cerului.

Pentru toate aceste motive, casa Amiral Vasile Urseanu merita votul nostru. Noi am trimis un sms cu textul "3" la 1388 (cost 0,95 euro) pentru a sustine Observatorul Astronomic si va indemnam si pe voi sa sprijiniti printr-un sms acest loc unic al Bucurestiului!

Odata alese finalistele pe 1 decembrie se voteaza castigatoarea unei finantari pentru restauare. Urmariti emisiunea pe TVR1.

Mai multe detalii in articolul de azi din Jurnalul, pe site-ul emisiunii, iar despre Observator puteti afla mai multe aici.

Bookcrossing

= „practica lăsării unei cărţi într-un loc public pentru ca ea să fie găsită şi citită de alţii, care vor face mai departe acelaşi lucru“ sau "lumea ca o mare biblioteca" sau "sa citesti si sa lasi pe altii sa citeasca" sau "daca nu vine mahomed la munte, vine cartea la necititor"

Ia uitati ce am gasit rasfoind Dilema veche.

Noutăți despre Aung San Suu Kyi

Obama a cerut eliberarea leadrului pro democratic al Birmaniei (Myanmar), Aung San Suu Kyi. Aceasta a petrecut 14 ani în domiciliu forțat după ce partidul său a câștigat alegerile din 1990. Poate că o discuție cu Obama va avea un efect mai puternic decât un Premiu Nobel pentru pace sau toate campaniile duse pentru eliberarea Doamnei Suu Kyi.

http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/8361081.stm

De ce nu scrie poteca89 despre alegeri ?

Pentru că tot ce vedem, citim, auzim în această campanie electorală sunt doar atacuri personale sau mituri politico-istorice de tipul : eu sunt mai bun decât ăla deoarece el n-a făcut și eu voi face și interesul național și integritatea și corupția și calul alb și sabia ce ne va izbăvi electoral glia, sărăcia și nevoile și neamul...

Discursuri dezorganizate, promisiuni atât de irealiste încât, sincer, suntem jenați pentru cei care le fac. Nu am auzit nici un program închegat, nu am auzit nimic referitor la :

• politica externă (ar fi și greu să mai promiți ceva în această direcție după circul pre-electoral cu uite guvernul-nu-i guvernul, care ne-a făcut așa o reputație frumoasă pe plan extern),
• nimic despre politicizarea din ce în ce mai evidentă din toate sectoarele (când până și inspectorii școlari sunt aleși pe baza apartenței la un partid sau altul, aș spune că la 20 de ani de la Revoluție, comuniștii ar fi mândri să afle că moștenirea lor a fost respectată)
• nimic despre ieșirea din criza economică (în afară de ajutorul atotsalvatorului FMI cu ale lui cerințe de performanțe economice în detrimentul serviciilor sociale ; nici un plan economic - unul coerent și care să nu se reducă la cererea de ajutor de la organisme paranaționale)

Și lista acestor nimicuri ar putea continua, dar cred că ne-am făcut înțeleși. Vom vota, desigur, pentru că vrem să ne asumăm alegerea unui partid de rahat în defavoare altuia. Dar nu vom comenta programul unuia sau altuia, nu vom compara semi-platforme electorale, nu vom face campanii facebook pentru catindați, nu vom face parte din acest spectacol penibil din care oricum doar câțiva au de câștigat.

Dalai Lama aproape acasă

Dalai Lama vizitează Tawang, din statul indian de la granița Tibetului Arunachal Pradesh. Beijing acuză această vizită de a fi una anti-China și că ar încerca să submineze conducerea chineză din Tibet.

Sperăm sincer ca acuzele chineze să se împlinească

http://news.bbc.co.uk/2/hi/south_asia/8349010.stm

Imagine genială (și poteca89 nu folosește des termenul genial)

European Roma Rights Center

ERRC este o organizație internațională de orientare juridică al cărei scop este combaterea discriminării rromilor și apărarea drepturilor lor.

Ne place deoarece :

• site-ul lor este disponibil în Romani
• sunt finanțați de suficient de multe și respectabile organizații internaționale încât să-și permită să fie independenți
• acțiunilor lor de advocacy chiar au rezultate (ex. procesul intentat Bulgariei în fața Comitetului European pentru drepturi sociale)
• abordează discriminarea împotriva rromilor nu doar din perspectivă jurdico-social, ci și din perspectivă imagologică (vezi rubrica Roma rights - Perceptions)
• faptul că au tras de urechi Italia, Ungaria, Bulgaria, UE, Serbia, Cehia, Croația, Slovacia.....pentru acte discriminatorii împotriva rromilor
• faptul că au un intreg dosar privitor la valurile de discriminare anti-rromă din Italia în 2007-2008

Despre fondurile europene .. again

Ia uitați ce am găsit eu din întâmplare pe blogosferă :

http://www.tashy.ro/noile-criterii-de-finantare-ne-indeparteaza-de-seiful-uniunii-europene/

Băiatul ăsta comentează deștept și în cuvinte suficient de puține încât să mențină interesul și unor profani în ale finanțelor ca noi o știre din Ziarul Financiar.

Și nu o știre oarecare, ci una care chiar riscă să influențeze viața românilor-cetățeni-europeni pe următorii zeci de ani : cică pământul nu se învârte în jurul cocinei politice autohtone și zilele astea se negociază noul cadru financiar de funcționare a UE. Iar acest nou cadru nu ne-ar fi tocmai favorabil. Așa o fi?

Poveste cu finanțare europeană

A fost odată ca-n societatea civilă românească, o organizație de apărare a drepturilor omului. Părea serioasă, părea interesantă, părea activă și cu rezultate, îndeajuns încât să atragă atenția unui absolvent 2009 care a vrut să se angajeze la acest ONG pentru un proiect de 5 luni.

Absolventul nostru era unul din cei puțini care vroia să schimbe lumea, vroia să fie militant, să apere drepturile omului și credea că lucrând într-un ONG va reuși acest lucru. După o săptămână de lucru la această organizație, și-a dat demisia. Aflase că directorul ei era nepotul fondatorului și era căsătorit cu contabila organizației. Prin urmare, toată partea financiară a proiectelor era tratată "în familie". În plus, același președinte a atras atenția echipei de la început că finanțatorul proiectului este domn și stăpân, că poate face ce vrea mușchiul lui, chiar dacă acțiunile lui nu sunt tocmai etice față de beneficiarii proiectului.

Așa că absolventul nostru a plecat. Și după trei luni a aflat că nici ceilalți doi colegi ai săi, care fuseseră angajați pentru același proiect nu au mai rezistat și au plecat. Acum organizația caută să angajeze o echipă de proiect completă pentru cele două luni rămase din proiect. A propos, proiectul e finanțat din fonduri europene, administrate, desigur, de o agenție de stat.

Și absolventul nostru nu a renunțat până la adânci bătrânețe la speranța că undeva se găsește o organizație neguvernamentală care să-și merite numele.

Să dăm sau să nu dăm

..bani țărilor în curs de dezvoltare pentru a face față schimbărilor climatice.
Conform BBC , acesta a fost subiectul cel mai fierbinte al summit-ului UE de la Bruxelles. Adică noi, țările din Europa de Est, ar trebui să ajutăm țări ca Brazilia (mai dezvoltată economic decât noi, dealtfel, cu toată aderarea noastră la UE), să se adapteze schimbărilor climatice.

Deși Poteca89 este 100% pro semnării unui nou protocol la Copenhaga (am pus și un cronometru pe prima pagină a blogului până conferință, for god's sake) și asumării unor responsabilități ecologice din partea tuturor țărilor, suntem de părere că țările dezvoltate, principalii poluatori încă de pe vremea motorului cu aburi, ar trebui să plătească în mod proporțional pentru repararea a ceea ce au făcut. Mai ales ținând cont de faptul că noi, săracii (tot săraci rămânem, cu sau fără aderare), suferim (ca de obicei) cel mai mult de pe urma schimbărilor climatice (expresie șmecheră ce vrea să zică, în mare, alunecări de teren, secete, inundații, temperaturi ce-ți dau impresia că ești lovit cu ciocanul când ieși afară).

Coup de coeur Poteca89

Ad Van Denderen a fotografiat pe rând viața în închisoare, apartheid-ul din Africa de Sud, palestinienii și pacea din Țara Sfântă, după care, timp de șase ani, a însoțit diferite grupuri de imigranți în Spațiul Schengen.

Prostituate provenite din Europa de Est și traficate în Italia, rromi proveniți din România și găzduiți în azile din Turcia, kurzi irakieni ce trăiesc în corturi după ce au fugit din Halabja din cauza atacurilor cu arme chimice ale lui Saddam Hussein, plajele spaniole pline de imigranți fugind de sărăcie, războaie, azilele franceze, încercuite de sârmă ghimpată plină de hainele celor care au încercat să fugă în Anglia sărind gardurile și mergând până la gările din apropiere.

http://www.agencevu.com/photographers/photographer.php?id=81

Poteca89 spune stop trimiterii de saci de orez în Etiopia

În fiecare an, în mod constant aproape, auzim reportaje, vedem imagini, ni se cer bani pentru foametea din Etiopia (spun Etiopia pentru că e un exemplu clasic, dar situția este aceeași pentru Kenya, Somalia, Eritrea etc.) : copii scheletici, oameni ce așteaptă la cozi imense pentru un bol de mâncare, concerte in urma cărora saci de orez sunt trimiși în Africa din "bunătatea" unor artiști al căror venit lunar ar hrăni întreaga țară.

Oare cum se face că - după atâtea campanii, cu atâtea organizații umanitare ce acționează în această zonă - situația se repetă an de an ? Că periodic seceta sau inundațiile distrug recolta a miloane de etiopieni anual, lăsându-i complet vulnerabili în fața foametei ? Imaginile constante reiterând situația din Etiopia nu mai șochează pe nimeni, tocmai pentru că imaginarul public e saturat de ele. Și totuși, deși mulți vor gândi what else is new, oamenii continuă să moară de foame. Deși ne-am săturat să tot auzim același lucru mereu, de ani de zile, situația nu se schimbă.

Se pare că una dintre organizații ce activează în Etiopia a găsit o explicație pentru acest "fenomen". Oxfam afirmă că în ciuda milioanelor de saci de orez trimiși într-o veselie în Etiopia foametea nu este eradicată pur și simplu deoarece acești saci de orez o stăvilesc pentru o perioadă, dar nu rezolvă insecuritatea alimentară pe termen lung. Ca să nu mai vorbim de faptul că aceste kilograme de mâncare venite din Vest constituie o concurență neloială pentru agricultorii locali care reușesc să producă ceva. Nimeni nu mai cumpără de la ei, când se găsește mâncare gratuită la misiunea locală a nu știu cărei organizații umanitare.

Ar fi preferabil ca banii donați să fie utilizați pentru a furniza sisteme de irgații, pentru a forma agricultorii etiopieni cu privire la culturi alternative, mai rezistente, pentru a eradica cauzele foametei structurale, nu a celei punctuale. Soluția trimiterii de mâncare dovedește doar o lene occidentală în fața unei probleme pe care țările dezvoltate preferă să o panseze mediatic, dar nu să o vindece responsabil. Așa e, trimiterea de saci de mâncare inscripționați USA are un impact mediatic mai mare decât un proiect ale cărui rezultate se vor vedea doar pe termen lung.

De aceea, poteca89 se declară împotriva trimiterii sacilor de orez în Etiopia sau oricare altă țară înfometată. Ne-am săturat de foametea din Etiopia, de aceea susținem orice inițiativă care-și propune să rezolve insecuritatea alimentară prin mijloace inteligente.

Pentru mai multe informații :

http://news.bbc.co.uk/2/hi/africa/8319741.stm

http://www.oxfamfrance.org/pdf/un_milliard_de_personnes_ont_faim.pdf

The Times despre Nadia Comăneci

Cum presa de la noi nu a ştiut niciodată să scrie. (vezi scandalul din Libertatea)

"Nadia a fost perfectă. A devenit fabuloasă..."

Poteca sustine...

...miscarea de rezistenta.
Astazi, no name-uri avide de publicitate.

P.S. Dezamagiti insa ca in Jurnalul am gasit o stire despre Congresul Astrologilor, dar nu si despre Congresul Astronomic International. Parca totusi ne deranjau fatucile ce isi citesc in zodii si parca apreciam stiinta in schimb :(

Nobel pentru pace..viitoare

Premiul Nobel pentru pace a fost acordat anul acesta președintelui american Obama. De ce ?

Într-un an de mandat nu a avut timp să obțină rezultate în domeniul diplomației internaționale. A avut inițiative, a demonstrat voința de a pune capăt unor conflicte de tipul celor israelian-palestininan, de a se implica mai mult în lupta împotriva schimbărilor climatice (sursă, deja, a multor conflicte). Dar rezultate concrete - nu.

De ce atunci, i s-a acordat acest premiu atât de prestigios, ce-l plasează în rând cu oameni ce și-au demonstrat deja angajamentul în favoarea păcii : Dalai Lama, cu Aung San Suu Kyi sau cu Lech Walesa ?

Mulți afirmă că motivul este speranța pe care o reprezintă Obama, speranța că angajamentele pe care și le-a asumat vor fi respectate. Unii (http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=296&cmd=articol&id=11648) merg până a afirma că motivul ar fi acela de a împiedica un război împotriva Iranului.

Ce părere aveți ? A fost bună decizia comitetului Nobel de a premia o speranță, în ideea că acordarea acestui premiu va angaja președintele american într-un anumită direcție ?

Solidaritatea europeană

Discutam zilele trecute cu un agricultor francez (parol, nu inventez) despre subvențiile europene pentru agricultură.

El se plângea de faptul că odată cu aderarea României și Bulgariei cotizațiile lor au crescut iar subvențiile pe care le primesc nu le ajung. Eu îi atrag atenția că agricultorii români cotizează și ei dar primesc în schimb suvenții de vreo 6 ori mai mici decât francezii (un agricultor român primește cam 70 euro/hectar în timp ce unul francez poate primit până la 400 de euro/hectar). El se enervează zicând că ei cotizează de mult mai multă vreme și sume mai mari decât amărâții de români cu terenurile lor fărâmițate, incapabili de producții care să conteze pe piața europeană. Că nu înțelege de ce este el obligat să ajute și agricultorii români, că, în concluzie, extinderea UE din 2007 e un afront ce i s-a făcut lui personal. Crape de foame românii, el n-are de ce să plătească mai mult ca să-i ajute.

În acest moment am adus discuția la tema solidarității europene. Așa e, România nu contribuie decât cu 1.1% din bugetul UE, pe când Franța aduce cam 16%. Dar UE e fondată pe ideea solidarității între state, pe principiul că noii membri trebuie sprijiniți la început pentru a deveni competitivi mai târziu. Știți care a fost răspunsul lui la această remarcă ? Că el nu e de acord cu solidaritatea asta europeană.

Poteca89 susţine...

...miscarea de rezistenţă

În sfârșit!!!

..o femeie laureată a premiului Nobel pentru economie - Elinor Ostrom. La cât mai multe... Poate că dezvoltarea unei elite feminine în economie va evita reproducerea unor crize ca cea de anul trecut.

Pentru mai multe detalii : http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/8302662.stm

Acord istoric intre Turcia şi Armenia

"După aproape doi ani de negocieri dure privind normalizarea relaţiilor dintre Turcia şi Armenia, sâmbătă a fost semnat un acord între cele două state. Semnarea documentului a fost precedată de o serie de impedimente, rezolvate însă de secretarul de stat american, H. Clinton" relatează Curentul.

Portal pentru migranti in Romania

"Un Punct Naţional de Contact, cu rolul de a facilita accesul la informaţii privind instituţiile publice şi societatea civilă din România, şi un portal - http://www.migrant.ro/ - cu rol informativ şi de facilitare a comunicării la nivel naţional, o bază de date cu privire la comunităţile din România, accesibilă pe portalul http://www.migrant.ro/ şi care va putea fi menţinută actualizată cu implicarea membrilor acestor comunităţi, sunt principalele obiective ale proiectului „Integrare şi coeziune socială pentru resortisanţii ţărilor terţe“. Proiectul este finanţat de Fondul European pentru Integrarea resortisanţilor statelor terţe şi implementat de Institutul Intercultural Timişoara în parteneriat cu Asociaţia Divers Etica, Asociaţia Cultura Păcii şi Organizaţia Femeilor Refugiate din România", relateză Curentul.

Pericol de prabuşire - semnal pentru patrimoniul din Bucureşti

Mai multe fotografii care reflectă starea patrimoniului bucureştean sunt găzduite de primul muzeu privat din Bucureşti, Kalinderu, la rândul ei, clădire aflată în paragină. Expoziţia este organizată de Institutul Cultural Francez şi Ambasada Franţei în România. Mai multe...

Știri încurajatoare din Birmania

Aung San Suu Kyi a primit permisiunea de la conducerea militară a țării de a se întâlni cu diplomați vestici. Ea s-a întâlnit cu ambasadorul Regatului Unit și membri ai misiunilor diplomatice ale SUA și Australiei.

Această slăbire a supraveghierii leaderului pro-democrație a Birmaniei a venit după ce aceasta și-a modificat poziția cu privire la sancțiunile internaționale aplicate țării sale, sancțiuni ce aveau consecințe extrem de dificile pentru populația birmaneză.

http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/8298229.stm

poteca89 susține..

..ziua mondială de împotriva sărăciei - 17 octombrie

De ce :

• pentru că existența unei zile pe an a acțiunii împotriva sărăciei ne amintește că putem face ceva împotriva ei, că sărăcia nu e o cruce care trebuie purtată, ci o stare ce poate fi schimbată
• pentru că sărăcia înseamnă nu doar lipsă de bani, ci foamete, vulnerabilitate la schimbările climatice, la abuzuri împotriva drepturile omului, acces limitat la apă și alte resurse naturale, conflicte armate, mortalitate infantilă
• pentru că există resurse suficiente în lume pentru a combate sărăcia extremă
• pentru că ne dăm seama că faptul că nu avem un BMW, ultimul model de telefon mobil, haine din mall nu e așa grav, dacă ne gândim că în Haiti există oameni care mănâncă turte din lut

http://www.whiteband.org/about-gcap/what-is-gcap

Mai puțini tineri șomeri români decât francezi ?????

Se pare că Franța ocupă unul dintre cele mai proaste locuri în ceea ce privește inserția profesională a tinerilor, cu un procentaj de aproximativ 23% de tineri (sub 25 de ani) în șomaj în primul semestru 2009 - conform eurostat (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-23072009-BP/FR/3-23072009-BP-FR.PDF).

În aceeași statistică, România ocupă un loc destul de bun, cu doar 19% șomeri din totalul tinerilor.

Ironia : acum câteva zile urmăream la jurnalul de știri TVR o transmisiune de la bursa locurilor de muncă, unde mii de tineri români se călcau, (la propriu) în picioare pentru a ajunge la un stand unde îi așteptau, apoteotic, ofertele de muncă mult așteptate.

Blogging și PR

Se pare că se numește PR 2.0, această practică de utilizare a blogurilor și altor rețele sociale ca mijloc de comunicare sau promovare.

Să fie oare o formă de manipulare sau o tactică deșteaptă de abordare a unui public ce devine din ce în ce mai opac mijloacelor tradiționale de comunicare ?

Presa română despre cutremurul din Indonezia

Curioși cum suntem, am vrut să vedem cum a tratat presa românească un eveniment major al acestei săptămâni, care a făcut prima pagină a site-ului bbc în fiecare zi începând de miercuri : cutremurul ce a lovit Indonezia.

Desigur, sunteți liberi să veniți cu orice tip de adăugiri/comentarii/critici/remarci de orice tip și culoare.

1) Adevărul (online, desigur http://www.adevarul.ro/articole/un-cutremur-de-7-6-grade-a-zguduit-indonezia.html) a emis 2 articole pe această temă. Primul are iz de preluare FP sau Reuters. Pe lângă statistici, articolul mai face referire la alte catastrofe ce au lovit Indonezia în ultimii ani, catastrofe de tip tsunami. Nici un fel de analiză referitoare la capacitatea Indoneziei de a reacționa în fața acestei catastrofe, sau referitoare la reacția comunității internaționale. Al doilea articol menționează doar faptul că Japonia și China au trimis ajutoare Indoneziei.

Concluzii : deși destul de corecte și lipsite de orice formă de spectacular de tip tabloid, informațiile date de Adevărul sunt lipsite, din păcate de consistență analitică, devenind seci.

2) Pe Gândul (http://www.gandul.info/international/530-de-morti-si-mii-de-disparuti-in-cutremurul-din-indonezia-4952262) nu am reușit să găsesc decât un articol. Scris pe un ton apocaliptic și mizând pe aspectul de spectacular pentru a atrage atenția, articolul din Gândul este sărac informațional și analitic.

3)Cele două articole din Evenimentul zilei, Valea morții în Indonezia și Se numără morții cu miile în Indonezia, deși titlul lor seamănă cumplit de mult cu genul de articole ce le putem găsi în Libertatea, conțin informații destul de corecte și includ, pe lângă cifrele seci ale morților și clădirilor dărâmate și niște interviuri pertinente ale unor reprezentanți ai autorităților indoneziene, care deși preluate din aceleași agenții de presă măcar demonstrează o curiozitate și o cercetare decentă. Păcat pentru tonul de roman de acțiune, incluzând expresii de genul cursă contra conometru pentru a descrie operațiunile de salvare.

4) Pe Ziua am dat search cu Indonezia, și pe lângă singurul articol despre cutremur am mai găsit unul despre urmele lui Yeti, găsite în aceeași insulă Sumatra în care s-a petrecut cutremurul și în aceeași zi, 30 septembrie. Se pare că urmele lui Yeti au un potențial de știre mai mare decât un cutremur de 7,6 grade. Articolul despre cutremur cuprinde 3 paragrafe și același format ce denotă preluarea fără urmă de intervenție de la agenții de presă.

Ne oprim aici, așteptând reacții sau completări pe tema modului în care presa românească tratează știrile internaționale.

Știrile de la ora cinci și juma' din viață

Tatăl ucide fiul. Fiul ucide fratele. Fratele ucide nepotul. Nepotul violează capra vecinului, care face stop cardiac prin sufocare la auzul veștii.

O găină a mușcat un câine pâna la sângerarea occipitului..

Pisica lui nea Mărin a născut 10 pui vii pe care i-a hrănit cu lapte..bătut

Un ciocan și o seceră nebună au intrat în greva grâului. Prin urmare, agricultorii din sud-nordul-austrul țării se văd obligați să se hrănească fără pâine, doar cu sare

Vă sună cunoscut ? Așteptăm alte știri din același registru bacoviano-dandiaconescian pe adresa : poteca89@neamsăturatderahat.com

Foști președinți corupți

Fostul președinte peruvian, Alberto Fujimori a fost condamnat la 6 ani de închisoare pentru a fi mituit politicieni din opoziție și ziariști, după ce instalase în mod ilegal microfoane pentru a le asculta conversațiile. Partea cea mai interesantă, însă, este aceea că această condamnare a venit din partea unui tribunal din Lima.

Aviz tribunalelor românești, care încă nu au condamnat nici unul din foștii noștri... deși vinovați de lucruri mai grave decât mita.

Ketsana nu e Katrina

Deși nu e Katrina și deși nu este vorba despre SUA, sperăm că va interesa faptul că Filipinele au fost lovite de o furtună extrem de puternică, ce a făcut un număr foarte mare de victime. Și sperăm că mobilizarea internațională și mediatică va fi echivalentă cu cea pentru Katrina.

Guvernul filipinez a anunțat că 246 de oameni si-au pierdut viața în urma inundațiilor cauzate de furtuna tropicală Ketsana, ce a lovit țara sâmbătă. Guvernul a făcut apel la ajutoare externe pentru a ajuta cele aproximativ 450 000 de oameni deplasați de furtună. (știre preluată de la bbc)

Continuare : astăzi, 30 septembrie, o nouă catastrofă naturală - un tsunami - s-a abătut, de această data asupra insulelor Samoa din Pacific. În mod surprinzător, interesul mass-media a fost mai mare decât în cazul Filipinelor. Să fie oare numărul mai ridicat de victime ce le-a atras atenția, sau faptul că o parte din aceste insule este teritoriu american ?

Încă o continuare : din nefericire, acest articol mai are o continuare - cutremurul de 7.6 grade ce a avut loc în insula indoneziană Sumatra. Numărul victimelor este estimat deocamdată la 529, dar numărătoarea nu a încetat.

Dezbatere : De ce unele dezastre au un potențial mediatic mai mare decât altele ? De ce ne pasă mai mult viața americanilor decât cea a filipinezilor, deși, statistic, îi înjurăm mult mai rar decât pe americani ?

Revoltele din Guinea sau despre ce se întâmplă când armata conduce țara

Organizații de protecție a drepturilor omului afirmă că un număr de aproximativ 158 de persoane au fost ucise și alte mii rănite de către armata Guineei în timpul unor proteste ale opoziției.

Protestele au fost organizate drept reacție la anunțul făcut de căpitanul Moussa Dadis Camara, că va candida la președinție. Acesta a fost conducătorul unei lovituri de stat anul trecut, prin care armata a preluat puterea după moartea președintelui Lansana Conte, care condusese țara timp de două decenii.

Opoziția guvernului militar a declarat că demonstrațiile de la începutul săptămânii vor fi urmate de luni de proteste dacă Dadis Camara decide să candideze la președenție, după ce a promis că nu o va face. Conform opoziției, dacă acest lucru se va întâmpla, o eventuală alegere a lui Camara nu ar face decât să perpetueze tipul de regim autocrat ce a fost înlăturat anul trecut. (știre preluată de la bbc)

Dezbatere : are dreptate opoziția din Guinea să se teamă de tendințele autocratice ale conducătorilor militari ? Dincolo de specificul țării, credeți că orice formă de conducere militară prezintă riscul de a deriva într-o formă sau alta de dictatură ?

Vă invităm la dezbatere

Existăm de aproape o lună. Am scris despre Africa, am scris despre America Latină, am scris despre evenimente culturale și sociale. Am susținut lupta pentru independență, pentru mișcarea ecologică, pentru spiritualitate. L-am susținut pe Dalai Lama și pe Aung San Suu Kyi, am scris despre fotojurnalism, despre biblioteci on-line, despre parcuri și despre Visa pour l'image.

Dar doar când am scris despre politica românească am primit reacții și am incitat o semi-dezbatere. Să fie oare o boală românească permanenta raportare doar la țara noastră și lipsa de interes pentru ce se întâmplă în afara ogrăzii proprii ? Oare totul în afară de Antonescu, Băsescu sau Geoană ni se pare irelevant ?

Și nouă ni se pare important cine ne conduce țara. Dar vrem să credem că informarea nu se limitează la scena politică românească ; că și evenimentele ce se întâmplă în alte țări, pe alte continente, în alte domenii ne pot influența viața sau ne-o pot îmbogăți.

Așa că vă invităm la dezbatere, pe orice temă doriți, fie chiar doar pentru a ne critica stilul cvasi-publicistic :)

Honduras suspendă libertățile civile

Conducerea interimară a Hondurasului a decis suspendarea unor libertăți civile. Această reacție vine ca răspuns la îndemnul Președintelui izgonit, Manuel Zelaya, adresat suporterilor săi de a protesta. Astfel, conducerea interimară a autorizat armata să disperseze orice reuniune neautorizată, să aresteze fără mandat și să cenzureze presa. Aceste decizii nu respectă Constituția Hondurasului, care interzice arestul fără mandat, cu excepția criminalilor prinși în flagrant delict.

Manuel Zelaya s-a reîntors în țară lunea trecută și s-a refugiat în Ambasada Braziliei, după ce fusese izgonit din țară în urma unei lovituri de stat, prin care Roberto Micheletti i-a luat locul. Pretextul pentru această lovitură din 28 iunie a fost aceea că Zelaya urmărea modificarea Constituției pentru a-și prelungi mandatul.

Din iunie, în ciuda mai multor intervenții internaționale, arbitraje și proteste interne, conducerea interimară a refuzat reîntoarcerea lui Zelaya și rezolvarea pașnică a situației din Honduras.

Știre preluată din The Guardian : http://www.guardian.co.uk/world/2009/sep/28/honduras-suspends-civil-liberties-zelaya

Rezultatele alegerilor din Germania

Angela Merkel și partidul pe care îl conduce, blocul Creștin Democrat CDU/CSU au câștigat alegerile în Germania, îndreptându-se pentru un al doilea termen de guvernare. Prioritatea partidului imediat după alegeri este aceea de a forma o coaliție, partidul preferat fiind Democrații Liberi (FDP). În condițiile în care blocul conservator al Angelei Merkel a obținut 33,8% din voturi și FDP 14,6%, majoritatea parlamentară ar fi asigurată în cazul unei coaliții între cele două partide. Prioritatea noii guvernări este aceea de a proteja locurile de muncă și de a crea unele noi, în scopul a readuce Germania la prosperitatea ce a făcut din ea cea mai mare economie europeană.

(știre preluată de la bbc : http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8277912.stm)

Dalai Lama

Poteca89 susține Tibetul și pe leader-ul său spiritual, Dalai Lama din următoarele motive :

1. pentru că o națiune care a reușit să supraviețuiască în exil merită susținută (și când vorbim de supraviețuire, vorbim de cultură, artă, religie, până și un cvasi-sistem statal în exil : vezi draftul de constituție al Tibetului în exil și existența unei structuri politice - guvern și parlament)
2. pentru că o națiune care a reușit să supraviețuiască unei invazii chineze, comunismului chinez, eforturilor sistematice de distrugere a culturii tibetane, unor valuri succesive de foamete merită susținută
3. pentru că ne demonstrează nouă, românilor, faptul că se poate supraviețui comunismului și că spiritualitatea poate fi un atu în acest proces
4. pentru că Tibetul este țara zăpezilor, cu altitudinea cea mai mare din lume - da, suntem subiectivi, dar credem, ca demni urmași ai lui Blaga, că mediul înconjurător, ne influențează nu doar cultura, ci și tăria spirituală
5. pentru efortul neobosit, răbdător și dedicația de care a dat dovadă Dalai Lama de peste jumătate de secol pentru a promova cauza Tibetului pe plan internațional
6. deoarece comunitatea internațională continuă să ignore voit problema independenței Tibetului, existența Tibetului ca ȚARĂ - prezența Chinei între membrii permanenți ai Consiliul de Securitate ONU nu poate ajuta în acest sens

Free Tibet !!

Nu e doar economică, e o criză a drepturilor omului

Traducere din Introducerea la Raportul Amnesty International asupra situației drepturilor omului în lume, scrisă de Irene Khan, directorul organizației

În septembrie 2008 eram în New York cu ocazia întâlnirii ONU la înalt nivel pe tema Țelurilor de Dezvoltare ale Mileniului - măsurile asupra cărora s-a căzut de acord la nivel internațional pentru a reduce sărăcia până în 2015. Delegat după delegat vorbea despre necesitatea de a găsi noi fonduri pentru a eradica foametea, pentru a reduce numărul morților copiilor și a femeilor însărcinate, să se furnizeze apă curată și salubrizare, să se educe fetele. Viața și demnitatea a miliarde de oameni erau în joc, dar voința de a susține vorbele cu bani era limitată. Părăsind clădirea ONU auzeam o poveste complet diferită venind dintr-o altă parte a Manhattan-ului : prăbușirea uneia dintre cele mai mari bănci de investiții de pe Wall Street. Acesta era un eveniment asupra căruia resursele și atenția mondială erau cu adevărat concentrate. Guvernele puternice și bogate au fost capabile, dintr-o dată, să găsească, multiplicate, sumele necesare eradicări sărăciei. Dar aceste sume au fost turnate cu abundență în băncile ce se prăbușeau și în pachete de stimulare ale economiei.

Pe la sfârșitul lui 2008 devenise clar că felul nostru de viață, polarizat între privare și lăcomie, sărăcirea multora pentru a satisface lăcomia câtorva, cădea într-o groapă adâncă. Inegalitatea, ca produs al globalizării, nu se limitează la cei care locuiesc în țări în curs de dezvoltare. După cum a arătat raportul din octombrie 2008 al Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCED), și în țările industrializate, de creșterea economică din ultimele decade au profitat mai mult bogații decât săracii. SUA, țara cea mai bogată din lume, ocupă locul 27 din 30 de state membre OCED în ceea ce privește sărăcia structurală și diferențele de venituri, din ce în ce mai mari.

De la săracii orașelor, trăind în favelas din Rio de Janeiro în Brazilia până la comunitățile Roma din țările europene, adevărul murdar e că mulți oameni sunt săraci din cauza politicilor, mai mult sau mai puțin ascunse, de discriminare, marginalizare și excludere, promovate sau tolerate de state, coroborate cu sectorul afacerilor sau cu actori individuali. Nu este doar o coincidență faptul că mulți dintre săracii lumii sunt femei, migranți, minorități etnice sau religioase. Nu este o întâmplare faptul că mortalitatea maternală rămâne una dintre cauzele cele mai ridicate ale morții din zilele noastre, deși o cheltuială minimă pentru îngrijire obstetrică de urgență ar salva viețile a sute de mii de femei aflate la vârsta procreerii.

Un exemplu clar al colaborării dintre stat și sectorul afacerilor pentru a priva oamenii de pământul lor și de resursele naturale, sărăcindu-i, este cazul comunităților indigene. În Bolivia, un mare număr de familii indigene Guarani din regiunea Chaco trăiesc în ceea ce Comisia Inter-Americană pentru Drepturile Omului a descris drept o stare de dependență, comparabilă cu sclavia. În urma vizitei sale în Brazilia în august 2008, Raportorul Special pentru drepturile populațiilor indigene a criticat descriminarea persistentă ce subzistă în adoptarea de politici, în furnizarea de servicii și administrarea justiției persoanelor indigene din acea țară.

Inegalitatea se extinde la sistemul judiciar în sine. Într-un efort de a întări economia de piață și de a încuraja investițiile străine și a actorilor privați, instituțiile financiare internaționale au finanțat reforme legale din sectorul comercial într-o serie de țări în curs de dezvoltare. Dar nu s-a făcut nici un fel de efort notabil pentru a se asigura că oamenilor săraci li se vor respecta drepturile sau că vor putea ataca în justiție abuzurile comise de guverne sau companii. Conform Comisiei ONU pentru Împuternicirea Legală a Săracilor, în jur de două treimi din populația lumii nu au acces corespunzător la justiție.

Introducerea completă este disponibilă în engleză : http://report2009.amnesty.org/en/introduction

Garanție de returnare pentru PET-uri

Conform platformei online Ecomagazin, ministrul Mediului a anunțat introducerea unei garanții care să încurajeze returnarea sticlelor din plastic și a cutiilor de aluminiu. Astfel, oamenii vor plăti o sumă de bani pentru sticla de plastic sau cutia de aluminiu, sumă pe care o vor putea recupera prin returnarea acestora la vânzător, în scopul colectării selective.

Dacă va fi pusă în practică, această metoda va contribui nu doar la reducerea deșeurilor și reciclarea lor, dar va încuraja și o schimbare în comportamentul de cumpărare al românilor. Dacă asumarea responsabilității pentru viitorul planetei nu e de ajuns, poate o recompensă financiară îi va determina să fie mai atenți la modul în care consumă și aruncă deșeuri, precum și la colectarea selectivă.

Pentru mai multe detalii : http://www.ecomagazin.ro/nemirschi-anunta-ca-va-fi-introdusa-garantia-de-returnare-pentru-pet-uri-si-cutiile-de-aluminiu/

ONU și schimbările climatice

Ziua dedicată schimbărilor climatice din cadrul summit-ului ONU, s-a încheiat ieri, 22 septembrie cu o serie de semne încurajatoare. Această reuniune la nivel înalt precede întâlnirea din noiembrie de la Copenhaga, ce are drept scop înlocuirea Protocolul de la Kyoto

În primul rând, China a promis o creștere a eforturilor pentru a reduce emisiile de carbon până în 2020. Deși președintele chinez nu a dat nici un fel de detaliu despre tipul de măsuri ce vor fi luate, declarația sa este una încurajatoare. China, care obține 70% din energia sa din cărbune, emite 20% din gazele cu efect de seră ale lumii.

Discursul Chinei în privința schimbărilor climatice a fost până în acest moment, unul de acuzare a țărilor bogate, care au beneficiat de avantajele utilizării combustibilor fosili, iar acum cer țărilor în curs de dezvoltare să renunțe la ele fără a le oferi nici o alternativă. De aceea, poziția Chinei este aceea conform căreia țările dezvoltate ar trebui să facă mai mult decât țările în curs de dezvoltare în privința schimbărilor climatice deoarece au o responsabilitate istorică pentru problemă. De altfel, nu se poate aștepta ca țările în curs de dezvoltare să-și stopeze dezvoltarea economică prin reducerea emisiilor de carbon.

Pe de altă parte, președintele SUA - țara ce se află pe primul loc în ceea ce privește emisiile de carbon - a recunoscut că schimbările climatice reprezintă o problemă urgentă, spre deosebire de administrația precedentă. El a anunțat și o țintă precisă : aceea de a se limita emisiile de carbon ale Statelor Unite până la nivelul din anul 1990 până în 2020. (știre preluată de la bbc)

Campanie electorală în off time

Oare nu ar trebui să se sesizeze cineva cu privire la faptul că politicienii au început deja campania electorală? Şi nu mă refer la bombele cu lacrimogen privind salarii, pensii, prime case etc. Acestea sunt deja cutume. Ma refer la metodele propriu zise de promovare electorală. Citeam în Curentul că Dl Crin Antonescu împarte fluturaşi, deşi nu are voie să facă acest lucru până cel mai devreme 22 octombrie, iar acum aflu că Mircea Geoană distribuie pliante. Mă gândesc că toate aceste asalturi ilegale sunt rezultatul faptului că or fi aflat şi consultanţii distinşilor candidaţi de "metoda campaniei permanente". Ce nu au înţeles însă este că aceasta nu se face prin fluturaşi, pliante, postere, bannere şi mici cu bere împărţiţi fraudulos . Ea se face printr-o metodă departe de competenţele acestor oameni: responsabilitate şi guvernare în interesul cetăţeanului cu caracter constant şi coerent...

4 medalii la Olimpiada Internaţională de geografie

Elevii români au câştigat două medalii de aur şi două de argint la Olimpiada Internaţională de Geografie desfăşurată în Polonia, în perioada 15-21 septembrie. Mai multe detalii aici.

Împrumută cărţi gratuit pe net

Pune mâna pe o carte! este îndemnul celor de la Biblioteca fără fir.

Un website unde găsiţi cărţi ale celor mai cunoscute edituri pe care le puteţi împrumuta gratuit. Ne-a plăcut conceptul de bibliotecă modernă cu iz de anticariat, unde fiecare carte adaugă o poveste cu fiecare călătorie pe care o face. Atenţie, însă, nu aveţi voie sa scrieţi pe cărţi! :)

Recrutare voluntari

...pentru o piesă de teatru - forum. Pe noi ne-a intrigat formularea și conceptul.

Pentru mai multe detalii :

http://www.stiriong.ro/pagini/stiri-ong-detalii.php?IDev=1240

Conferință pe teme ecologice

O inițiativă frumoasă, parteneriat româno-norvegian (garanție sigură a calității proiectului), a fost realizată de Ministerul Mediului : un proiect de eco-inovare numit, promițător : Dezvoltarea piețelor ecologice emergente din România.

Mâine, 22 septembrie, va avea loc în sala Atlas al hotelului Radisson între orele 9 și 16h30 o conferință pe tema piețelor ecologice emergente din România. Conferința anunță lansarea unui proiect de inovare a pieței ecologice din România, prin transfer de expertiză din Norvegia.

Pentru mai multe informații : http://www.stiriong.ro/pagini/ecoemerge--parteneriat-institutional-ro.php

Înaltul Comisariat ONU pentru Drepturile Omului

OHCHR (Office of the High Commissioner for Human Rights) a fost creat în 1993. Adesea confundat cu Înaltul Comisariat pentru refugiați, organizație mult mai cunoscută și recunoscută pe plan internațional, OHCHR este diferit de acesta prin mandatul care i-a fost încredințat : acela de a proteja și promova drepturile omului. Înaltul Comisar are funcție de sub-secretar general al ONU și se vrea autoritatea mondială în domeniul drepturilor omului.

Deși puțin cunoscută, organizația desfășoară o serie de activități demne de luat în seamă. Spre exemplu, ea susține activitatea experților independenți ai Consiliului Drepturilor Omului. Aceștia nu primesc remunerație de la ONU și desfășoară o funcție de observatori ai diferitelor aspecte legate de drepturile omului. Spre exemplu, Raportorul Special pentru drepturile migranților va vizita, la invitația guvernului, o anumită țară, unde va discuta cu societatea civilă, cu reprezentanți ai migranților, dar și cu autorități guvernamentale. În urma acestor analize va elibera publicității un raport prin care face recomandări guvernului. Acest raport va fi prezentat și în cadrul evaluării țării resective de către Consiliul Drepturilor Omului (ceea ce se numește Universal Periodic Review).

Dealtfel, OHCHR îndeplinește și funcția de secretariat al Consiliului Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, Înaltul Comisar al Drepturilor Omului este ales dintre personalități internaționale ce s-au făcut cunoscute prin lupta lor în favoarea drepturilor omului.

Navi Pillay, care ocupă în prezent această funcție, a fost prima femeie ce și-a deschis propriul său cabinet de avocatură în provincia Natal din Africa de Sud. Implicată în lupta anti apartheid din această țară, ea a apărat prizonierii închiși pe faimoasa Robben Island. De asemenea, ea a făcut parte dintre judecătorii Tribunalului Internațional pentru Rwanda pentru o perioadă de 8 ani, ultimii trei în calitate de Președinte. De asemenea, d-na Pillay a contribuit decisiv la clasificarea violului ca genocid.

Deși suferă de limitele inerente organizațiilor dependente de ONU, intens politizată și birocratizată, OHCHR are totuși potențialul de a juca un rol important în apărarea drepturilor omului.

Pentru mai multe informații despre această organizație, vă invităm să consultați: http://www.ohchr.org/EN/Pages/WelcomePage.aspx

Cutremur în Bhutan

Zece persoane au fost ucise și mai multe zeci rănite de un cutremur cu magnitudinea 6.3 ce a lovit Bhutan. Epicentrul cutremurului a fost localizat la aproximativ 160 de km la est de capitala Thimphu.

http://www.alertnet.org/thenews/newsdesk/SP492556.htm

Rent a friend

...cam asta ar fi ultima modă în materie de agenții sociale în Japonia. Cu alte cuvinte, aceste agenții închiriază prieteni, nepoți, unchi sau colegi ; toți falși, desigur. Să fie oare societatea japoneză atât de alienantă încât e nevoie de o întreagă rețea socială make belief pentru a substitui relații afective inexistente ? Sau poate japonezii sunt doar primii care fac publică o realitate mai vastă a societății contemporane, transformând-o într-un avantaj comercial.

Ca o persoană normală a anilor 2000, trebuie să mărturisesc faptul că această știre nu mă surprinde. Dacă stăm bine să ne gândim, așteptările societății în materie de relații afective sunt complet nerezonabile. Termenul cheie este network : trebuie să-ți construiești o rețea profesională pentru a putea reuși în carieră ; trebuie să ai un network de prieteni și rude pentru a avea o viață personală considerată normală. În curând mă aștept să apară cărți de tipul : cum să ai o viață socială normală - desigur, definirea normalității se face în spațiul public.

Oare sunt utltimul nostalgic după vremuri în care singurătatea era considerată cool și oamenii asociali, oamenii care alegeau să se izoleze pentru a crea, pentru a respira, pentru a trăi în afara ritmului normal geniali ? Ce vremuri erau acelea, când oamenilor nu le era teamă să nu respecte norma, nu le era teamă să fie diferiți, nu aveau nevoie de prieteni închiriați pentru că nu le era teamă să-și recunoască singurătatea ! Astăzi teama de singurătate planează asupra noastră ca un blestem biblic : trebuie să te căsătorești pentru a nu muri singur, trebuie să accepți orice fel de compromis pentru a nu fi singur, trebuie să ieși, să ai prieteni, orice fel de prieteni pentru a nu fi singur. Singurătatea a devenit un fel de iad contemporan de care trebuie să te ferești prin orice mijloace.

Desigur, în societatea japoneză există o multitudine de motive culturale care justifică existența unei agenții de închiriat prieteni, printre care se numără nevoia de a nu fi nevoit să justifice anumite aspecte ale vieții private, cum ar fi concedierea. Prin urmare închiriază un șef fals și iluzia că nimic rău nu s-a întâmplat atât timp cât ceilalți nu află. Dar pe mine personal, existența unor astfel de agenții mă întristează

Parcurile bucurestene dispar

În ciuda unei legi care protejează spaţiile verzi, continuăm să ştergem hectarele de spaţii verzi de pe harta capitalei. Parcul Blumbuita

Copii ramași în urmă

Mobilitatea populației este o caracteristică fundamentală a globalizării, însă consecințele la nivel național nu întârzie să apară. Numărul mare de copii rămași singuri acasă după plecarea părinților la muncă în străinatate este una din ele.

Copii părăsiți de părinții plecați la muncă în străinătate constituie o problemă de actualitate, care afectează cu predilecție județele Moldovei. Acești copii sunt lăsați în grija buncilor sau a altor rude, și în cel mai rău caz, copii sunt lăsați singuri.

Conform datelor centralizate semestrial de ANPDC de la nivelul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, numărul părinților care își lasă copii acasă este într-o ușoară scădere de 1,2 % față de anul 2008. Această scădere poate fi pusă pe seama crizei economice, însă nu schimbă cu mult datele problemei.

România a fost surprinsă pe picior greșit de acest fenomen, pentru că nu există o legislație care să reglementeze situația acestor copii. În prezent, o serie de proiecte de lege sunt în curs de aprobare, stabilind reguli clare pentru plecarea părinților la muncă în străinătate fără copii. Dacă aceste proiecte de lege vor fi aprobate, părinții vor trebui să anunțe autoritățile cu 40 de zile înainte de a pleca dacă copii sunt lăsați în grija unei rude de până la gradul patru. În cazul în care nu există nici o rudă în grija căreia să fie lăsați copii, aceștia vor fi duși în centre de specialitate.

O nouă situație apărută în contextul actual este accea a copiilor care se reîntorc în țară fie pentru că nu s-au putut integra în țara străină, pentru că părinții consideră învățământul din România mult mai performant decât în alte țări sau, mai recent, din cauza crizei economice.

„Cine îi întreabă ceva pe copii? Cine le cere părerea? Părinții hotărăsc faptul că în România învățământul este mai performant. “ declară Maricica Buzescu, Director al Centrului Județean de Asistență Psihopedagogică din Iași.

“Numărul copiilor care se întorc în țară pentru a se reintegra în sistemul nostru de învățământ se ridică, (în ultimul semestru) la 600 de copii doar pentru județul Iași”.

Impactul psihologic pe care această schimbare îl are asupra copiilor este deosebit de important și poate avea consecințe extrem de grave asupra dezvoltarii lor ulterioare .

“Depinde de temperamentul fiecărui copil, unora le este mai greu printre străini, le e greu să învețe limba, să fie acceptați la joacă. Uneori copii (străini) pot fi foarte răi! Sunt însă și copii, care reîntorcându-se în țară duc lipsa confortului și a nivelului de trai din țara în care și-au lăsat părinții.”

Copii rămași singuri acasă după plecarea părinților la muncă în străinătate reacționează diferit la despărțirea de părinți. Pentru unii, consecințele se reflectă la nivelul comportamentului. Copiii pot întreprinde acțiuni care să atragă atenția părinților. “Verișoara mea a rămas singură acasă și a început să-și petreacă nopțile doar prin cluburi, să iasă cu bărbați mult mai în vârstă decât ea, lipsea des de la școală “ povestește un tânăr. Bunicii, în grija cărora sunt lăsați copii de cele mai multe ori, nu au suficientă autoritate asupra lor.

Sunt însă și copii care cred că prin comportamentul lor ireproșabil îi pot face pe părinții lor să se întoarcă acasă. Rezultatele lor la învățătura sunt mult mai bune decât în perioada în care erau împreună cu părinții, se angajează să aibă grijă de frații mai mici. Pentru asta, ei trebuie însă să renunțe la orele de joacă sau la timpul petrecut cu prietenii, asumând responsabilități ce nu sunt compatibile cu vârsta lor.

Sunt numeroase alte probleme care intervin odată cu plecarea părinților la muncă în străinătate. Copii nu mai sunt atenți la igiena personală, sau la alimentație, adoptând comportamente alimentare greșite, care vor fi greu de modificat ulterior. În lipsa supreveghierii și îndrumării adulților, influența anturajului devine mai importantă. Astfel, riscul de a deveni dependenți de alcool sau droguri este mai mare. De asemenea, lăsați în grija rudelor sau cunoscuților, copiii cad deseori victime abuzurilor fizice sau morale.

Mai multe organizații umanitare întreprind acțiuni pentru a minimaliza riscurile acestui tip de abandon instituționalizat. Una dintre aceste organizații, UNICEF, consideră această problema una majoră în Europa de Est și afirmă că principala cauză este absența unor politici publice, atât de prevenire cât și de minimalizare a consecințelor acestui fenomen. Deși organizațiile neguvernamentale pot desfășura programe pentru a atenua consecințele ce le poate avea plecarea părinților asupra copiilor, ele nu pot substitui statul, care are principala responsabilitate în prevenirea fenomenului.

Epopeea unor absolvenți români care vroiau să rămână în țară

Am fost studenți buni. Am dat examen de admitere, am câștigat un loc în facultate, loc pentru care se mai înscriseseră 11 candidați. Am mers la cursuri, care chiar ne plăceau, am avut note mari și ne făceam timp și pentru activități extra-academice, gen voluntariat sau practică. Și nu doar pentru că dau bine la CV, dintr-un calcul carieristic, atitudine pe care am disprețuit-o întotdeauna ca pe o dovadă de ipocrizie profesională. Ne-am implicat pentru ca ne păsa, pentru că eram pasionați, pentru că ne simțeam angajați politic și social și pentru că eram convinși că învățarea nu se limitează la sala de curs.

După licență am reușit chiar să obținem o bursă pentru a ne finaliza studiile în afară. Și iată-ne după un an, reîntorși în țară cu o diplomă de master în altă limbă decât cea română și pregătiți să devenim adulți responsabili, câștigători de pâine proprie din sudoare (intelectuală, desigur) proprie.

Și am început, să ne trimitem CV-urile la firme/agenții/asociații autohtone -fiecare după preferințe, convinși că mulții ani de facultate și dorința de a munci vor fi de ajuns pentru a găsi un loc de muncă. Nu ne doream nici să reușim în viață, nici să ne descurcăm. Ne doream să lucrăm, în domenii de care eram pasionați, pe care doream să le inovăm, pentru care eram pregătiți. În lipsă de răspuns am dat, într-o primă etapă, vina pe criză, că tot e țapul ispășitor la modă. Sătuli de așteptare, am fi făcut și compromisuri financiare, schimbând o existență decentă pe un început de viață profesională, orice fel început. Ceea ce nu am acceptat să facem, sunt compromisurile etice. Nu am acceptat să lucrăm în ONG-uri care sunt afaceri de familie (director - nepot de fondator și însurat cu contabila) și nu apără decât interesele conducerii. Nu am acceptat să lucrăm în firme care trebuie să mituiască pentru a masca nereguli financiare. Nu am acceptat să lucrăm în structuri de stat în care darul este considerat obligatoriu și corupția a devenit norma.

Cine e responsabil pentru frustrarea noastră, a mii de absolvenți de facultăți de stat, cu diplome reale, obținute din muncă reală ? Absolvenți care merită și vor să lucreze, în condiții decente, în țară și se văd obligați să aleagă între șomaj și compromisuri morale sau financiare prea mari ?

După câteva luni de frustrări și dezamăgiri am renunțat. Am renunțat și am plecat. Într-o țară în care străinii absolvenți de studii superioare sunt scutiți de obligația de a avea un permis de muncă. De ce ? Pentru a facilita achiziția de creere din țări care nu au politici pentru a le păstra. Țări ca România.

Războiul civil din Sri Lanka - the sequal

După un război civil de 26 ani, Tigrii Tamil, gruparea separatistă din Sri Lanka a cedat puterii centrale în această vară. Conflictul a luat sfârșit, dar pacea rămâne una fragilă, mai ales din cauza situației persoanelor deplasate în timpul războiului. Deși guvernul a promis reintegrarea a 26000 de etnici Tamil până la sfârșitul lui ianuarie, situația persoanelor deplasate continuă să rămâna una extrem de dificilă și să facă obiectul criticilor multor organizații de drepturilor omului. Deși președintele Mahinda Rajapaksa a declarat recent că refugiații vor primi permise pentru a putea lucra în afara taberelor, izolarea acestora, lipsa de acces a organizațiilor umanitare stârnesc suspiciuni conform cărora aceste tabere ar ascunde abuzuri ale drepturile omului. Conform unora dintre aceste organizații, motivele pentru care guvernul sri lankan ar dori izolarea etnicilor Tamil este aceea de a le împiedica să facă publice crime de război comise de autoritățile centrale. În acest moment, un număr de 265 000 de oameni continuă să trăiască în tabere de refugiați în Sri Lanka. (conform BBC)

Pentru o analiză geopolitică a conflictului din Sri Lanka și a consecințelor lui, poteca89 vă recomandă : http://www.crisisgroup.org/home/index.cfm?id=4459&l=1

Barroso a fost votat presedinte al Comisiei Europene

Jose Manuel Barroso a primit miercuri, prin votul secret din Parlamentul European, 382 de voturi, suficiente pentru a obtine un al doilea mandat in fruntea Comisiei Europene. Mai multe

Crime de război israelo-palestiniene

Raportul ONU cu privire la situația drepturilor omului în cadrul conflictului israelo-palestinian a fost eliberat. Acest raport afirmă că există dovezi conform cărora atât israelienii cât și palestinienii ar fi comis crime de război în timpul recentului conflict din Gaza.

Raportul acuză Israelul de utilizarea de arme interzise în conflictele armate, cum ar fi armele cu fosfor, dar și metode inumane de luptă, cum ar fi utilizarea de civili ca scut pentru armată și atacuri vizând civili din fâșia Gaza. De cealaltă parte, palestinienii sunt acuzați de atacuri cu rachete care ar fi vizat civilii. Raportul nu a fost recunoscut nici de Israel, care refuzase colaborarea cu misiunea de cercetare trimisă de ONU, nici de Hamas, care controlează fâșia Gaza.

Despre fotojurnalism și alți demoni

În weekendul acesta, a avut loc la Perpignan un eveniment irelevant pentru România: Festivalul Internațional de Fotojurnalism, Visa pour l’image.

Spun irelevant pentru România, deși țara noastră a făcut deja obiectul unor photoreportaje și interesul autohton pentru imagine este unul ridicat ; totuși, o carență la nivelul conceptualizării acțiunii sociale și a acțiunii umanitare face din acest tip de mărturie socială ceva irelevant pentru România. Mai precis, la noi acțiunea umanitară se limitează la autohtonul oengism – o societate civilă mereu în luptă cu autoritățile politice, cu slabe încercări de acțiune umanitară locală pe ici-colo. Trimiterea de voluntari în alte țări, cu nevoi mai mare decât ale noastre (de bine de rău, noi suntem în UE, devenind, deci, finanțator de proiecte de dezvoltare), montajul de proiecte de dezvoltare veritabile (proiectele de dezvoltare se limitează la redactarea de manuale de bune practici, care sunt citite de același cerc închis de ong-iști, de altfel binevoitori, dar care nu merg mai departe de teorie, care nu au îndrăzneala sau capacitatea de a se lansa în proiecte veritabile de dezvoltare comunitară) nu există încă în România. Or tocmai aceste elemente constituie cadrul general în care s-a dezvoltat fotojurnalismul. El face parte dintr-o idee mai mare a acțiunii umanitare, a denunțării, a ceea ce se numește intervenție umanitară (ingerence humanitaire). Atât timp cât România se limitează la rolul de beneficiar al acțiunii umanitare, cât timp câmpul semantic non profit de la noi este atât de limitat încât întregi categorii profesionale din sfera umanitară nu au corespondență în limba română, fotojurnalismul este irelevant în România (în franceză : bénévole este cel care oferă o parte a timpului său gratuit unei asociații, pe când volontaire este cel care este trimis în misiune în alte țări și primește o îndemnizație de subzistență ; gradul de specializare semantică este un bun indiciu al gradului de dezvoltare a domeniului în sine).

Deși unii proclamă inexistența conceptuală a fotojurnalismului (hibrid între o specie jurnalistică de reportaj vizual și formă artistică de fotografie acesta pare unora un fel de struțo-cămilă ce nu este până la urmă nici jurnalism, nici artă și care nu poate servi cauzelor sociale pe care le expune, tocmai din cauza acestei duble naturi), reputația și longevitatea acestui festival demonstrează contrariul.

Pe înțelesul tuturor, reprezentanții acestei forme de artă jurnalistică sunt fotografi ce surprind evenimente sau fapte sociale, de tipul muncii infantile în Nepal, expusă de Luca Catalano Gonzaga, câștigătorul de acest an al marelui premiu CARE, oferit de organizația umanitară cu același nume, unul dintre cele mai prestigioase ale Festivalului.

Unul dintre cele mai mari mistere ale fotojurnalismului rămâne acela de a ști dacă reprezentanții săi sunt militanți ai cauzelor pe care le reprezintă sau scopul lor este unul pur estetic - alegerea subiectelor lor este una motivată exclusiv de criterii estetice. Punctul de vedere utilizat, precum și metodele sunt clar unele estetizante ; dar oare ochiul care privește tragedia, nefericirea, mizeria poate rămâne obiectiv, neimplicat, doar estetic și deloc social ?

Cert este că în realizarea acestor reportaje vizuale, fotografii petrec perioade îndelungate, ce se măsoară în ani, în mijlocul subiecților lor, în zone marcate de conflicte armate sau pur și simplu de precaritate (ex. reportajul Roma Journeys – Joakim Eskildsen a petrecut în total 6 ani în comunități de romi din 7 țări diferite). Aceste reportaje sunt dovezi de un profesionism și de o dedicație ce implică o veritabilă alegere de viață, o vocație suficient de puternică încât să merite asumarea unor riscuri de siguranță sau chiar de viață (nu lipsesc exemple de fotografi ce și-au pierdut viața în timpul reportajelor la care lucrau).

Despre războiul civil românesc

Nu de puţine ori rămânem perplecşi când adunăm anii trecuți de la dobândirea "libertăţii" şi a "democraţiei" şi realizăm că nu s-a schimbat mai nimic din ce ne aşteptam să se schimbe. Timp de 20 de ani am asistat pasivi ca în povestea Meşterului Manole la dărâmarea modestelor baze când încă nu se ridicau la mai mult de câţiva centimetri de la sol. Fiecare guvernare a refuzat să ducă mai departe construcţia începută şi s-a încăpăţânat să pornească de la zero. Intenţiile nu ţineau însă de entuziasm nestăvilit. Nu. Interesele erau cât se poate de pragmatice şi economice. Nu se puteau învârti frâiele ţării, când deasupra sau sub tine aveai un coleg de opoziţie. Am sufocat astfel printre cărămizile acestei naţii democraţia şi am jertifit-o nemilos fără să rupem blestemul însă. Edificiul românesc continuă să se dărâme cu fiecare nouă guvernare, nou ministru, nou primar, nou director de şcoală, nou pantofar. La toate nivelurile, aruncăm cărămizi, mai mari sau mai mici, şi călcăm în picioare mai apăsat sau mai domol democraţia.

Cumva în aceeaşi direcţie, Dan Pavel vorbeşte în ziarul Ziua despre încăpăţânarea românilor de a percepe instituţiile drept oameni, împărţiţi în aliaţi sau duşmani.

Capital mediatic

Matei Vişniec vorbeşte în Ediţia de Duminică a Jurnalului Naţional despre cuvînt şi imagine pe scena politică românească. O analiză de interes pentru orice comunicator, politician, sociolog sau simplu cetăţean.

Marele public nu mai aşteaptă astăzi nimic de la un om politic, în materie de conţinut. Ceea ce spune el nu mai este important dacă îl vedem mereu la televizor. Iar aceşti indivizi care şi-au dat seama de forţa imaginii au înţeles ce înseamnă capitalul mediatic: să apară fără încetare la televizor şi în presă (inclusiv în cea de scandal), să fie văzuţi dacă se poate zi şi noapte, să fie prezenţi prin imagini în viaţa noastră până când se produce un fenomen de hipnoză colectivă. (...)

Citiţi mai multe în Jurnalul de Dumincă

Europa : Alegeri în Norvegia

În Norvegia se desfășoară astăzi alegerile parlamentare, norvegienii având de ales între Partidul Laburist și opoziția de centru-dreapta, Partidul Progresului. Primul Ministru în exercițiu, Jens Stotenberg de la Partidul Laburist pune accentul pe faptul că sub conducerea sa, Norvegia a făcut fața cu succes crizei economice. Contra-candidata sa, Siv Jensen susține un program de reducere a impozitelor și o regulare mai înăsprită a imigrației. În prezent, mai mult de 10 din populația Norvegiei este de origine străină, țara fiind una din principalele destinații ale solicitanților de azil, proveniți în special din Somalia, Afganistan, Irak, Eritrea, . De asemenea, norvegienii, care plătesc unele dintre cele mai ridicate impozite din lume au așteptări mari de la serviciile publice și se plâng de calitatea proastă a drumurilor și de listele lungi de așteptare din spitale pentru efectuarea operațiilor care nu prezintă urgență. (preluare de la BBC)

Aung San Suu Kyi : Folosiți-vă de libertatea voastră pentru a o promova pe a noastră

Aung San Suu Kyi (n. 19 iunie 1945) este leaderul pro-democratic al Birmaniei și laureat al premiului Nobel pentru pace. Fiică a eroului independenței Aung San, care a fost asasinat când ea avea 2 ani, Aung San Suu Kyi a fost educată în Birmania, India și Regatul Unit. Pe când studia la Oxford, l-a întâlnit pe Michael Aris, cu care s-a căsătorit în 1972 și cu care a avut doi fii, Alexander și Kim. În martie 1999, pe când Aung San Suu Kyi era în Birmania, Michael Aris a murit de cancer în Londra. El înaintase o petiție guvernului birmanez pentru a i se permite să își viziteze soția, dar autoritățile i-au refuzat cererea. Cei doi nu se văzuseră din 1995. Guvernul birmanez a încurajat-o pe Suu Kyi să-și viziteze familia în străinătate, dar ea a refuzat de fiecare data, știind că nu i s-ar mai permite să se întoarcă.

Aung San Suu Kyi se întorsese în Birmania în 1988 pentru a o îngriji pe mama sa, bolnavă și a fost aruncată imediat în lupta națională pentru democrație. Alăturându-se Ligii Naționale pentru Democrație – formațiune politică nou-înființată, Suun Kyi a cerut instaurarea democrației și a libertății în numeroase discursuri. Regimul militar aflat la guvernare a răspuns prin forță, ucigând 5 000 de militanți. Incapabil de a menține puterea, acesta s-a văzut forțat să convoce alegeri generale în 1990. Partidul lui Suu Kyi a câștigat alegerile cu o majoritate covârșitoare de 82% din locurile din Parlament. Regimul militar nu a recunoscut niciodată alegerile.

Aung San Suu Kyi a fost arestată de multe ori de atunci. A fost ținută în arest la domiciliu între 1989 – 1995 și din nou între 2000 – 2002. A fost arestată din nou în mai 2003 după masacrul de la Depayin, în care 100 din suporterii ei au fost uciși în bătaie de miliția regimului. Aung San Suu Kyi se află încă în arest la domiciliu la Rangoon.

Ea a câștigat numeroase premii internaționale, incluzând un premiu Nobel pentru pace, premiul Saharov din partea Parlamentului European și Medalia pentru libertate din partea SUA. Prin fraza : Folosiți-vă de libertatea voastră pentru a o promova pe a noastră, Suu Kyi vă invită să vă alăturați luptei pentru libertate în Birmania.

(informații preluate de pe http://www.burmacampaign.org.uk/index.php/burma/about-burma/about-burma/a-biography-of-aung-san-suu-kyi)