Istoria Mișcării Crucii Roșii și a Semilunei Roșii a început în 1859, când omul de afaceri elvețian Henry Dunant a fost martor al consecințelor cumplite ale bătăliei de la Solferino. În urma acestei experiențe el a înțeles că este nevoie de înființarea unei societăți de ajutorare a răniților pe timp de război, dar și de o legislație internațională care să reglementeze războiul și să protejeze răniții și populația civilă, idee pe care a expus-o în cartea O amintire de la Solferino.
Cartea lui Dunant a avut un impact impresionant. În mai puțin de un an de la publicarea sa, a fost înființată o organizație mondială după modelul expus de aceasta.
Dar dincolo de înființarea Comitetului Internațional al Crucii Roșii (care ulterior a primit adăugirea și a Semilunii Roșii), inițiativa lui Dunant a avut și un alt impact semnificativ la nivel internațional : ea a provocat elaborarea unui sistem legal internațional menit să reglementeze războiul și să protejeze populația neimplicată în el : Dreptul Internațional Umanitar (DIH). Format din Convențiile de la Geneva și cele de la Haga, Dreptul Internațional Umanitar reprezintă o serie de acorduri internaționale, al căror scop este acela de a proteja populația civilă, răniții, dar și personalul medical în timpul războaielor. De asemenea, secțiunea de la Haga a DIH însumează o serie de reguli ce trebuie respectate în purtarea războaielor, incluzând armele ce sunt interzise utilizării (cum ar fi minele).
Spre deosebire de comitetele naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, al căror rol este unul preponderent umanitar, Comitetul Internațional al Crucii Roșii și Semilunii Roșii (CICR) este gardianul Dreptului Internațional Umanitar, veghind la respectarea lui și adaptarea sa la realitățile contemporane.
Pentru mai multe detalii despre CICR sau DIH vă invităm să consultați :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu